Paduchele de San-Jose, afidele, acarienii – sunt doar o parte dintre daunatorii care iti pot afecta gradina cu urmari neplacute si greu de corectat. Afla mai multe despre pericolele la sunt expusi pomii fructiferi, indiferent de sezon, cum se manifesta si ce poti face pentru a preveni contaminarea si extinderea bolii si pentru a obtine o recolta bogata.
Pomii fructiferi sunt una dintre cele mai bune alegeri cand vine vorba despre un mod eficient si productiv in care sa folosesti pamantul. Nu necesita la fel de multa intretinere ca legumele, zarzavaturile si cerealele si iti ofera in fiecare an mai multa recolta. Este insa important sa stii ce daunatori si boli ii pot pune in pericol.
Paduchele din San-Jose
Quadraspidiotus perniciosus sau paduchele din San-Jose este unul dintre cei mai periculosi daunatori ai pomilor fructiferi. Cele mai sensibile si mai afectate specii sunt coacazul, parul, marul, gutuiul, agrisul si speciile samburoase precum caisul, zarzarul, ciresul, visinul. Larvele si femelele paduchilor ataca tesutul pomilor prin intermediul unei enzime pe care o lasa in urma cand se hranesc. Distrug pe rand scoarta, lastarii tineri, tulpina si mai tarziu florile si frunzele.
Copacii afectati se recunosc dupa aspectul de pulbere zgrunturoasa al scoartei, data de acumularea scuturilor de larvel si insecte. Pomii tineri se usuca dupa 2 – 3ani de la infestare, iar cei batrani in aproximativ 7- 8 ani. Uscarea incepe de la varf catre baza, ramurile si frunzele afectate ingalbenindu-se pe rand. Larvele incep sa se hraneasca in primavara. Combaterea se face cel mai bine cu erbicid, aplicat in doua ture, cat timp larvele abia au iesit din hibernare si nu si-au format inca scutul.
Monilioza
Cunoscuta si sub denumirea de monilioza samburoaselor, este o afectiune specifica speciilor cu samburi (prun, cais, visin, piersic, migdal etc.) produsa de o ciuperca microscopica. Simptomele bolii constau in ofilirea frunzelor, care ulterior iau o culoare bruna si se usuca, fara insa a cadea. Ramurile se vestejesc si incep sa se curbeze luand forma similara unui carlig.
Monilioza ataca crengile, frunzele, florile si fructele, care putrezesc. Este bine sa stii ca uneori fructele care sunt infectate se deshidrateaza, insa raman prinse de ram, favorizand imprastierea bolii si in sezonul urmator. In cazul prunului, pielita fructului de fisureaza si ca urmare a scurgerii si uscarii lichidului dulce, vei observa fructe lipite cate doua.
Poti preveni aceasta boala curatand foarte bine pomii si indepartand fructele uscate in fiecare an. De asemenea, ramurile considerate afectate se taie si se ard. Tratamentul cu erbicid se face in perioada de repaos vegetativ, primavara, inainte de inflorire si de cate ori este nevoie.
Afidele sau paduchii plantelor
Insecte micute, similare unor musculite, afidele ataca atat pomii fructiferi, cat si legumele, florile de gradina sau de apartament. Folosesc aparatul bucal sub forma de trompa pentru a extrage substante nutritive din arborii pe care incerci sa ii cresti. Printre copacii cei mai vulnerabili se numara piersicul, marul, parul etc.
In afara de faptul ca intarzie dezvoltarea copacilor, afidele mai pot afecta pomii prin transmiterea de diferite boli, iar substanta bogata in zaharuri pe care o lasa la locul intepaturii poate atrage fungii si furnicile. Semnele infectarii sunt usor de observat. Afidele se vad cu ochiul liber pe frunze si de-a lungul nervurilor prin care circula seva, frunzele incep sa aiba pete si sa se atrofieze, apoi se innegresc si se rasucesc.
Tratamentul se face cu erbicid in orice moment in care se observa prezenta larvelor sau a adultilor. Cele mai bune atomizoare pe care le poti folosi sunt in acest caz pentru imprastierea solutiei sunt cele care permite pulverizarea usoara la inaltime, pentru a putea acoperi cat mai bine suprafata afectata.
Ciuruirea frunzelor
Comuna pomilor samburosi precum cais, piersic, zarzar, nectarin, prun, visin, cires etc., ciuruirea frunzelor este o boala produsa de un agent micotic care se manifesta in special in livezile mai putin ingrijite, in anii ploiosi si determina caderea intensa a frunzelor.
Frunzele sunt atacate imediat dupa perioada de dezmugurire. Inceputul se manifesta la cais si zarzar prin pete rotunde de 0.5 pana la 3mm, cu interior brun si contur violet, la prun prin pete de o nuanta brun-cenusiu, iar la visin si cires prin zone brun-deschis cu margini mai inchise la culoare, de 2 pana la 7mm. In timp, zonele afectate se necrozeaza si cad ceea ce confera frunzelor aspectul de ciuruire.
Prevenirea raspandirii bolii se face prin taierea sectiunilor afectate, stropirea cu fungicid pe baza de cupru si acoperirea ranilor mari cu vopsea pe baza de ulei. Mai poti reduce riscul aparitiei stropind in perioadele de repaos cu solutie pentru monilioza.
La fel de important este sa intretii cat mai bine pomii, sa indepartezi orice ramura sau frunza afectata si sa le arzi. Este nevoie, in plus, sa razuiesti serpanta si sa folosesti o pasta cu fungicid pentru a acoperi zonele cu care au luat contact crengile bolnave. Tratamentul chimic se face in timpul iernii, primavara si vara.
Acarieni
Daca afidele sunt paduchii plantelor, acarienii sunt paianjenii minusculi care iti pot compromite pomii fructiferi.
Specia cea mai periculoasa pentru copacii din livada este acarianul rosu al pomilor, cu dimensiuni de 0.3 – 0.4mm si oua sferice portocalii sau rosii. Are 4 pana la 8 generatii pe an si ataca prin inteparea frunzelor si tulpinilor si extragerea sucului celular, iar prezenta lor este indicata de frunze cu aspect cenusiu, pergamentos, cu panza fina de paianjen pe ambele laturi.
Frunzele se ingalbenesc si cad repede, iar unele flori avorteaza, scazand productivitatea. Pomii cresc mai incet, frunzele mai tinere incep sa se rasuceasca pe margini. Afecteaza etapa de transformare a mugurilor in rod si calitatea fructelor. In afara de acest efect, la fel ca afidele, si acarienii pot transmite tot felul de boli pomilor, motiv pentru care trebuie inlaturati cat mai repede.
Prevenirea si tratarea se face prin stropirea cu solutii acaricide, de la inceputul etapei de vegetatie, la fiecare trei saptamani, iar in perioadele caniculare de vara, la fiecare doua saptamani.