In culturile acoperite (sere si solarii), productia intensa de plante favorizeaza o prezenta semnificativa a daunatorilor (insecte si acarieni nedoriti). Controlul fitosanitar, in special cu substante chimice de sinteza, genereaza aparitia rezistentei la tratamente si poate pune probleme de reziduuri in produsele alimentare, de aceea este necesara cunoasterea celor mai des intalnite specii si a masurilor de preventie.
Acest articol descrie cele mai comune insecte daunatoare din serele de legume si de culturi ornamentale. Este important de mentionat ca exista daunatori si boli care pot avea repercusiuni devastatoare atunci când sunt prezente. Iata cele mai frecvente 4 amenintari pentru plantele tale, afla cum sa le recunosti si cum sa le combati.
Musculitele albe de sera (Trialeurodes vaporariorum)
Fac parte din marea familie de insecte apartinand hemipterelor si sunt foarte mici, deoarece ating un maximum de 3 mm, departe de dimensiunea unei muste comune. Sunt albicioase, cu aripi usor inflorate si zboara imediat ce atingi planta. Pe de alta parte, larvele raman pe loc si vor ecloza, chiar daca adultii au zburat.
Musculita alba de sera se hraneste cu seva plantelor pe care o suge prin muscatura: cicatricea pe care aceste insecte o lasa slabeste planta si creeaza pete negre de mucegai. In plus, musculita alba transmite boli virale prin muscaturile ei. Este inamicul numarul 1 al unui numar mare de plante vegetale printre care se poate aminti rosia, de exemplu. Dar multe altele, cum ar fi cartofii, cucurbitaceele de tot felul, citricele, precum si plantele de sera sunt in special tinta atacurilor sale, la fel ca si plantele ornamentale precum rododendrul. Plantele de interior nu sunt nici ele imune nici la musculitele albe.
Fugi de insecticidele chimice, care otravesc deopotriva planta, pamantul, fructele si pe consumatorul legumelor, adica pe tine si cei care mananca din legumele tale. Mai ales ca mustele albe sunt destul de rezistente la astfel de tratamente. Controlul biologic se poate face odata cu introducerea, in conditii de vreme frumoasa, a insectelor pradatoare, precum gandacul verde Macrolophus caliginosus si viespea Encarsia formosa, care mananca musculite albe si ouale acestora.
Printre solutiile de gradinarit ecologic, amintim: mentinerea solului umed, ventilarea serelor si ramelor pentru a scadea temperatura, capcanele, tratarea cu sapun negru.
Omida fructelor (Helicoverpa armigera)
Este un fluture ale carui omizi (larve) sunt adevarati daunatori ai tulpinilor de rosii, dar afecteaza, si culturile de vinete, dovlecei, castraveti, ardei gras, anghinare si fasole.
In functie de stadiul lor, omizile ataca diferite parti ale tulpinilor: initial, se hranesc doar cu frunzele, apoi din a doua etapa larvara, intra in interior, langa peduncul si apoi va sapa in carne si se va infige tot din fructe. In consecinta, fructele astfel atacate nu vor mai fi comestibile si nu mai pot fi vandute.
La sfarsitul sezonului, cand frigul incepe sa soseasca, larvelei se ingroapa in pamant pentru a-si petrece iarna sub forma de crisalide. Primavara, reapar, zboara si depun oua pana la sfarsitul verii, suficient pentru a face pagube mari serei de legume.
Nu este usor sa observi prezenta si stricaciunile omizilor fructelor, deoarece acestea se activeaza noaptea si se refugiaza in timpul zilei la baza plantelor sau pe partea inferioara a frunzelor.
Insecticidul microbiologic bazat pe Bacillus thuringiensis, Bt, poate fi utilizat doar pe omizi tinere pentru a fi eficient. Prin urmare, este recomandabil sa observati zborurile fluturilor, precum si larvele foarte tinere care se dezvolta pe frunze, pentru a actiona cu Bt. Va trebui apoi sa reinnoiesti substnta la fiecare 10 zile, tinand cont de reproducerea importanta a daunatorului.
Molia tomatelor (Tuta absoluta)
Creste in principal pe rosii (Lycopersicon esculentum), dar si pe diverse alte specii de solanaceae cultivate, cum ar fi cartofii (Solanum tuberosum), vinetele (Solanum melongena), pepino (Solanum muricatum), ardeiul iute (Capsicum sp) si ardeiul salbatic, precum Lycopersicon hirsutum, Solanum lyratum, Solanum nigrum, Solanum elaeagnofolium, Solanum puberulum, Datura stramonium, Datura ferox si Nicotiana glauca.
Pot exista pana la 10 sau 12 generatii pe an. Fiecare femela poate depune singura, de la 40 la mai mult de 200 de oua, de preferinta pe partea inferioara a frunzelor sau la nivelul tulpinilor tinere fragede si a sepalelor fructelor imature.
Dupa eclozare, larvele tinere patrund in frunze, tulpini sau fructe, indiferent de stadiul dezvoltarii plantei de tomate (pe cartofi, sunt atacate doar partile aeriene). Omizile sapa galerii in care se dezvolta.
Odata ce dezvoltarea larvelor este finalizata, omizile se transforma in pupe fie in galerii, fie pe suprafata plantelor-gazde sau in sol. Aceasta insecta petrece iarna in stadiul de ou, pupa sau adult. Masculii adulti traiesc 6-7 zile, iar femelele 10-15 zile.
Inainte de plantare, asigura-te ca nu se gasesc fructe, plante sau buruieni in sera sau in mediul imediat al rasadurilor, pentru a preveni contaminarea cu daunatori din culturile vechi. Impiedica intrarea moliilor in sera prin inchiderea tuturor deschiderilor cu plase. Repara toate gaurile din pereti si de pe acoperis. Instaleaza o usa dubla la intrarea in sera.
La inceputul atacului, indeparteaza si distruge organele (frunzele si fructele) infestate de larve. Arde-le imediat sau pune-le in pungi de plastic bine inchise. Nu le lasa intr-o gramada pe sol in sera sau in solar, care ar avea drept consecinta mentinerea daunatorului in situ, ci foloseste un aspirator de frunze. Se recomanda eliberarea insectelor pradatoare in sere de la primele capturi.
Pot fi utilizate doua tipuri de capcane cu feromoni: recipiente umplute cu apa, plus ulei sau sapun, la care sunt atasate capsule de feromoni, care atrag masculii, care se ineaca, si capcane tip Delta, care contin o capsula de feromoni plus o placa lipicioasa pe care se lipesc masculii. Interventiile chimice sunt necesare pentru a mentine numarul de daunatori sub nivelul mediu. Produsele chimice utilizate pentru combaterea moliei tomatelor sunt produse larvicide, fara nici o eficienta fata de adulti.
Paduchele verde al solanaceelor (Macrosiphum euphorbiae)
Afidele sunt insecte mici, cu corp moale (2-3 mm), cu picioare si antene lungi. La sfarsitul abdomenului, prezinta doua structuri tubulare, care se numesc cornicule. Serele pot fi infestate cu multe specii de afide de diferite culori: negru, gri, rosu, galben si verde. Speciile care invadeaza cel mai frecvent culturile de sera la noi este paduchele verde al solanaceelor (Macrosiphum euphorbiae).
Afidele adulte sunt predominant fara aripi. Cu toate acestea, pot aparea atunci cand populatiile sunt foarte dense. Aceasta adaptare este un mecanism de dispersie care permite afidelor sa intre in sere si sa se raspandeasca rapid.
In sere, ciclul de viata al afidelor este de obicei foarte simplu. Populatiile sunt compuse numai din femele. Acestea produc tineri care se nasc vii si care la randul lor sunt capabili sa se reproduca in mai putin de 7-10 zile. Pe o perioada de 20 de zile, acelasi afid poate naste 60-100 de tineri (in functie de plantele gazda si de nutrientii prezenti). Prin urmare, populatiile de afide pot prolifera intr-un timp foarte scurt.
Paduchele verdea al solanaceelor apreciaza mult mai mult decat cartoful: ataca sfecla, varza, castraveti, salata etc. Prezenta sa din primavara, poate implica o incetinire a cresterii plantelor, dar cel mai enervant este faptul ca este uneori purtator de virusi responsabili de diverse boli.
Pentru a reduce, pe cat posibil, pagubele, se recomanda o interventie preventiva, care sa aiba ca scop daca nu distrugerea, cel putin imputinarea numarului daunatorilor. In vederea acestui lucru, este necesara operatiunea de dezinfectare cat mai timpurie a serelor si rasadnitelor, precum si tratarea plantelor tinere. Aceste lucrari se fac la aparitia primelor colonii de afide, cu produse sistemice. Pradatori naturali care consuma paduchii verzi sunt buburuzele (Coccinella septempunctata).